Schimbăm lumea?

În ultimii douăzeci de ani (sau poate chiar mai mult decât atât) am crezut cu tărie că o carte care să schimbe lumea nu va mai putea exista niciodată. Am simţit că asta este realitatea de acum – una în care o carte (oricât de puternică, minunată şi revoluţionară ar fi ea) nu va avea forţa să lupte cu obişnuinţele, confortul şi prejudecăţile unei lumi care nu se mai poate opri nici măcar pentru o secundă ca să privească înapoi şi să-şi pună întrebarea în ce direcţie merge. Unul dintre motivele pentru care o carte nu mai poate schimba lumea – aşa cum a fost posibil totuşi cândva – este acela că lumea din prezent nu mai este atât de vie pe cât îi place ei să creadă; şi, atunci, cum ai putea schimba ceva mort, nemişcat, împietrit, anchilozat şi autosuficient?

Dar am crezut mereu că o carte poate deschide şi schimba minţi, acele minţi care caută schimbarea şi deschiderea, şi pentru care acea carte este doar confirmarea că merg pe drumul bun. Este unul dintre motivele pentru care mă trezesc în fiecare dimineaţă bucuroasă că scriu, cu certitudinea că voi mai scrie şi de acum înainte.

Şi oamenii, posesorii acelor minţi care vor să fie deschise, nu ţin niciodată pentru ei bucuria că o carte i-a schimbat pentru totdeauna. Oamenii te opresc pe stradă să îţi spună că datorită cărţii tale au devenit mai întregi şi mai fericiţi. Că şi-au căutat şi găsit în final jumătatea, citindu-ţi şi înţelegându-ţi cărţile. Că au abandonat joburi, sau relaţii, sau familii care îi sufocau şi că şi-au cucerit cu greu libertatea, numai pentru că a existat o anumită carte. Că s-au scuturat de prejudecăţi şi de frici, şi de toate acele lucruri care îi ţineau în loc, captivi, lipsiţi de aer şi de bucuria de a trăi. Că au început să citească mai mult, pentru că a existat acea carte, că au devenit mult mai conştienţi de cine sunt şi care este drumul lor. Că au învăţat să se exprime, să creeze.

Dar lumea nu este doar totalitatea oamenilor care există la un moment dat; lumea e şi totalitatea ideilor preconcepute, lumea este şi lenea mentală, lumea este complacerea în ignoranţă, intoleranţă şi teamă faţă de necunoscut. Perpetuarea unor obiceiuri fără sens, doar pentru că sunt vechi şi familiare. Lumea este un animal sălbatic pentru care o carte nu este o rivală a ei, o altă lume, ci doar o construcţie din hârtie şi cerneală, în faţa căreia nu poate scoate decât un răget înfricoşat.

De asta o carte poate schimba doar oameni, nu şi lumea.

Dar, de foarte multe ori, oamenii sunt mai importanţi decât lumea.

Pentru că ei pot exista şi fără ea. Se pot lua pe ei (singurul lucru care contează, în final) şi întemeia una nouă, cu alte reguli, cu alte valori, una după chipul şi asemănarea lor.

“Când numeşti ceva pentru prima dată, începi să stăpâneşti. La început, cuvântul plutea peste ape, s-a lăsat peste ele, le-a numit, le-a stăpâ­nit îmblânzindu-le. Cuvântul te face rege, dar nu-ţi dă un regat. […] Să nu te temi. Lumea ta va arăta altfel, dar va fi a ta.” (A. R. Deleanu, Îmblânzitorul apelor)

Despre Cristina NEMEROVSCHI

Cristina NEMEROVSCHI a scris 16 articole în Revista de suspans.

Supranumită de critici „rebela literaturii române de azi”, licenţiată în filosofie, cu un master despre L. Wittgenstein, Cristina Nemerovschi a debutat în 2010, cu romanul „Sânge satanic”. Cartea a reprezentat atât un succes de critică, dar mai ales de public, fiind reeditată doar câteva luni mai târziu. În numai un an, Sânge satanic s-a impus ca un adevărat fenomen social, consacrând un nou stil în literatura tânără şi inspirând numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, visual art, muzică. Romanul a primit referinţe elogioase, fiind comparat cu opere-cult ale unor autori precum J. D. Salinger, Henry Miller, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk, Bret Easton Ellis sau Anthony Burgess, şi a fost distins cu premiul Tiuk! pentru debut, cu titlul Cartea anului 2011, nominalizare la titlul Cartea anului 2010, ales printre finaliştii Premiers Romans En Lecture. Al doilea roman al Cristinei Nemerovschi, „Pervertirea”, a apărut în 2012 la editura Herg Benet. Cartea a fost supusă controverselor încă din primele luni, câteva lecturi fiind întrerupte, temele romanului fiind considerate “imorale, violente şi indecente”. „Ani cu alcool şi sex” este al treilea roman semnat de Cristina Nemerovschi, o continuare la Sânge satanic, apărând în noiembrie 2012, la editura Herg Benet. În 2013, în colecţia Cărţile Arven a Editurii Herg Benet apare „nymphette_dark99”; cartea este reeditată doar câteva luni mai târziu. În acelaşi an apare şi cea de-a treia ediţie a romanului Sânge satanic. În noiembrie 2013, Cristina Nemerovschi publică la Herg Benet un volum compus din discuţiile avute cu cititorii săi şi fragmente din interviuri acordate de la debut şi până în prezent, intitulat „Ce facem cu România? – Cititorii în dialog cu Cristina Nemerovschi”. Proza Cristinei Nemerovschi a fost inclusă în câteva antologii, atât din România, cât şi internaţionale.

Print Friendly

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *