Nu mai cumpăraţi prostii/ Luaţi romane la copii!

Premize socio-geografice
(În loc de introducere)

Adică de ce m-am trezit atât de devreme… Pentru că aş fi vrut să spun la mulţi ani unui Andrei şi pentru că nu îmi terminasem toate îndatoririle pe luna noiembrie. Pentru că Mircea, editorul nostru sigur, mi-a trimis nişte gânduri burzuluite… Ca de obicei scriu pe ultima sută de metri, în creierii dimineţii, când afară e încă întuneric şi aerul aproape îngheaţă; e ora la care sniperii se aşează la ferestre şi aşteaptă să apară ţintele… Şi eu în loc să ies pe stradă la o plimbare matinală, fără câine, cu mâinile în buzunare, imaginându-mi cum un punct roşu, al unui ochitor laser mi se aşează pe un umăr ca un fluture de mai, deschid laptopul şi povestesc cam ce am mai făcut în ultima lună, nu în ultimii cinci ani.

Am aprins câteva lumini prin cameră, e linişte, ai mei dorm adânc şi eu aş citi Transfer la lumina veiozei cu bec economizor, afară trece o maşină în viteză cu farurile pe faza lungă, trecătorii rari se lipesc de ziduri lătraţi de câinii care aşteaptă în staţia RATB, iar cerul se transformă de la noapte 100% la zi, pierzând câte-un procent, încet-încet, pe furiş. E ora filierei…

Orele astrale ale scriitorului român
(Lansări şi alte daravele)

Nu pot să vorbesc despre autori străini şi târguri internaţionale acum, la câteva zile după Gaudeamus 19. Sunt prea impregnat de mirosul autorilor români. Pardon, mirosul cărţilor autorilor români. Mă rog, sunt impregnat şi de mirosul de mâncare gătită combinat cu zeci de mărci de ţigări fumate simultan în restaurantul Cupola, un fel de cantină postmodernă, un loc de întâlnire a lumii literare, unicul spaţiu care oferea simultan loc de conversaţie cu scaune şi mese, bere, mâncare, fum şi colegi de breaslă. Fără aerisire şi fără condică de reclamaţii… La ce ar fi folosit? În fiecare an e la fel…

Dar să ne întoarcem la ale noastre. Lansările.

Multe, fraţilor, abia apucai să alergi de la un prieten scriitor la un prieten editor. Pe bandă, un amic din breaslă îmi spunea că are programate 70. L-am privit cu invidie, eu aveam doar vreo 14…

Şi totuşi ce se întâmplă? Dacă avem lansări avem şi titluri noi… Logic.

Fără îndoială, e mult mai ieftin să publici un român. Nu plăteşti 700-1500 euro pentru drepturi, nu mai plăteşti 1000-2000 de euro pentru traducerea unui cărţoi de câteva sute bune de pagini… Doar un pic de redactare, tehno şi tipar… Oare asta să fie explicaţia? Păi, parcă acum câţiva ani toţi ne plângeam că nu se cumpără românii, că publicul e snob, că vrea numai Johnson şi nu Ionescu… Am fost printre cei care susţineau această teză, recunosc şi poate că atunci aveam dreptate. (Ştiu sigur că aveam dreptate, dar vreau să o mai îndulcesc puţin…) Unii, puţini la număr, susţineau că piaţa poate fi educată, convinsă sau constrânsă. Au avut şi ei dreptate. Nu credeam că lucrurile se pot schimba atât de repede. Manuscrisele autorilor români sunt mai bune? Poate că da, poate că cei care aruncă pe piaţa romanele noi ale anului 2012 au ajuns la maturitate… Sunt mai responsabili şi mai pătimaşi…

Publicitate
(Dacă nu eu, atunci cine?!)

Anunţ: Stelian Munteanu a luat o pauză. Acum s-a lansat Alexandru Zaharia. El tocmai a plecat într-o călătorie pe mări şi oceane, într-o croazieră, cadoul lui pentru el însuşi la cei 50 de ani… Are un aparat foto cu el, pentru că vânează Ultima fotografie. Aviz profesioniştilor!

News
(Cine, ce, unde?)

Nu e simplu. Sunt multe cărţi foarte tentante. Nu pot să nu încep cu titlul anului, în topul meu personal, Adulter cu smochine şi pescăruşi, semnat de dom’ profesor Adrian Cioroianu (Curtea Veche) – văleleu şi ce iubire e acoloooo! Sar dintr-un salt în Transfer, (Millennium), reclamă pe pilă-pile, pentru că autorul este vechiul meu prieten Michael Haulică (cel care a prezentat Ultima fotografie, aşa că win-win situation), romanul său prezentat de BAS (cine ştie, ştie; cine nu, nu are nevoie!) este deja cu un semn de carte înfipt pe la pagina 61…

J.K. Rowling şi Moarte subită (Trei), un debut cu roman pentru adulţi; dacă n-aş fi convins că are un agent deştept, aş crede că e o iniţiativă proprie, dar nu contează, Harry Potter a crescut şi el…

Ar mai fi şi Vieţile paralele de Florina Ilis, de la Cartea Românească, şi Toate bufniţele de Filip Florian la Polirom, şi un pic de poezie de la Anca Mizumschi la Brumar şi BAS tot la ECR… sau o noapte în arestul tribunalului din Marele Măr – Doza mea de New York a lui Andy Lupu (Tritonic). Dar mai povestim şi în ianuarie…

Aviz cârcotaşilor – cărţile de care vorbesc nu sunt în librării, ci pe noptieră; stau frumos la coadă pentru a fi ingurgitate.

Mistere din Bucureşti
(De 150 de ani… împreună!)

Chiar la fix a apărut romanul dezgropat din uitare. Ioan M. Bujoreanu pare mai actual ca oricând, acum, în preajma noului parlament… În 1862 încă era domnitor Cuza şi avea loc primul mare asasinat politic al României moderne – Barbu Catargiu, prim-ministrul primului guvern unitar al noului stat românesc – zguduia lumea politică de pe malurile Dâmboviţei. Nu despre asasinat povesteşte Bujoreanu, ci despre fapte şi moravuri, la fel şi atunci, şi acum… Primul thriller avant la lettre – cum zice George Arion – e din nou, poate pentru prima dată, de-adevăratelea – pe rafturile librăriilor.

La Crime Scene mic – cum zic pasionaţii – au apărut Martorul lui Stelian Ţurlea şi Departamentul prostituţiei, semnat VT Morogan. Spor la citit.

Imaginea străzii şi imaginea ecranului
(Feţe şi versuri!)

O să fie un decembrie cu multe feţe pe panouri şi, cu şi mai multe, pe… sticla teveului. Cu vorbe în versuri, cu îndemnuri, cu pumni strânşi şi cu arătătoare care acuză… O să vreţi să fugiţi de toate astea şi nu veţi avea bani de Thailanda, probabil nici de Poiana Braşov sau de Predeal. Nu e un îndemn, nici un sfat, e doar un gând: puneţi un vraf de cărţi pe noptieră, cotoarele orientate spre pernă şi gândiţi-vă la ruleta rusească – trageţi o carte la întâmplare şi citiţi… Ufff, sunt patetic. Scuze. Mergeţi la film, la Hobbitul! (http://www.hobbitul.com/) Acolo, măcar, feţele sunt simpatice!

Final

Citesc ce am scris mai sus şi zic: Frate, e cam dezlânat; o să înţeleagă cineva ceva? Afară e lumină. Senin. Soare. Asta e, descurcaţi-vă; eu ies la plimbare. Tot fără căţel.

Bogdan-Hrib

Despre Bogdan HRIB

Bogdan HRIB a scris 17 articole în Revista de suspans.

Bogdan Hrib (1966) este jurnalist şi editor. A publicat fotoreportaje şi anchete la începutul anilor 90, apoi în 1993 a fondat Editura Tritonic. A ţinut prelegeri despre fotojurnalism şi despre editarea de carte. În prezent este consilier editorial la Revista Flacăra. Este autorul a patru romane avându-l ca protagonist pe Stelian Munteanu, un fost jurnalist forţat să se adapteze unor situaţii noi. Acestea sunt: "Filiera grecească", "Blestemul manuscrisului", scris în colaborare cu Răzvan Dolea, "Somalia, mon amour", scris în colaborare cu Sofia Matei şi "Ucideţi generalul". În 2012 publică un nou roman, "Ultima fotografie", independent de seria Stelian Munteanu, la Editura Cartea Românească.

Print Friendly

2 Comentarii

  1. D-le Hrib,

    Ati pomenit de plata unei sume pentru traducerea unui volum (1000 – 2000 euro). Dar ca fost patron (poate si actual!) la Tritonic, ati “rezolvat” corect problema abordata? Ce ziceti de faptul ca nici pina astazi n-am primit, desi ati fost atentionat de nenumarate ori, in totalitate drepturile de traducator pentru romanele lui Laurell K. Hamilton?

  2. Nu ca Editura Nemira ar fi facut alfel, in ciuda unui contract semnat, deci perfect legal, pentru Clive Barker, Cartile insingerate, volum aparut in 2001. Nici astazi n-am primit suma totala aferenta traducerii. That’s life!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *