După 20 de ani. Sau după 1000 şi ceva de lansări…

Aceste rânduri nu sunt un comunicat, ci o confesiune.

Patetică, aşa cum ar zice un sefesist care, la întâlnirea din podul frumos amenajat al unui centru cultural, m-a apostrofat că e sătul de discursuri lacrimogene…

Sinceră, aşa cum cred eu şi cei care mă cunosc mai de aproape…

Tristă, pentru că au trecut 20 de ani, peste 1000 de lansări şi parcă tot nu am găsit poteca ieşirii din labirint.

Am vrut să aşez în pagină aceste rânduri înainte de Gaudeamus. Nu am reuşit.

Mai bine acum, când la 1000 de lansări am mai adăugat vreo 15…

Aşadar, ce mă doare?

Multe. Nu e locul şi nici nu ştiu dacă aveţi timpul necesar. Şi poate e inutil.

Încep cu povestea aia cu numărul vizitatorilor care creşte de la un târg la altul. Da, vizitatori, dar puţini cumpărători. Se putea observa după mâinile goale, fără plase… Nu poate decât să mă bucure că mulţi oameni, cu predilecţie tineri, se plimbau printre standurile de cărţi, îmbibându-se de cultură, aşa, ca şi cum ar fi un flux energetic care sare dintre coperte şi se opreşte printre neuronii creierelor mari, mici sau mijlocii…

E drept că am văzut multe lansări şi multe autografe. Dar pe la colţuri se bombănea că vânzările nu merg în sus… Vom vedea.

Ar fi argumentul etern legat de preţ. Cărţile sunt scumpe. Scumpe, pe naiba, am văzut sute de oferte cu 10 sau 5 lei. Chiar cu 3 şi cu… 1 leu. Sincer, uşor jenant să vinzi cartea cu un leu. Mai bine o oferi gratuit alături de o altă ofertă. De fapt, nu jenant, ci foarte, foarte trist… Dar, mă rog, deciziile de management aparţin fiecărui editor.

Şi, evident, există şi cealaltă extremă. Cărţi vândute fără reducere. Eu nu am văzut cu ochii mei, dar unii mi-au zis că volumele nou-apărute, groase şi elegante, ale unui editor de renume aflat chiar la intrare se vindeam (cu coadă!) fără nici un fel de reducere. Amicii mei bombăneau: la ce mai e necesar un târg dacă nu avem un mic avantaj faţă de librărie?… N-am ştiut ce să răspund.

Şi ultima (deocamdată) chestiune: durata târgului. Dacă tot avem un iarmaroc de cărţi, de ce nu îl facem mai lung? La Istanbul târgul de carte, tot cu vânzare, prinde două week-end-uri… La noi nu se poate? Am auzit că pe 1 Decembrie, Pavilionul central era gol… Poate că 9 zile ar fi fost mai profitabile decât 5, chiar dacă, evident, taxa ar fi fost mai mare. În plus, operaţiunile de montare-demontare pentru fiecare stand personalizat parcă ar fi fost mai rentabile… Vise, taică, vise.

Ar mai fi multe de spus. Amărăciunile mele personale, după 20 de ani de agitaţie în editarea de carte… aş fi patetic. Mai bine tac. Până le voi aşterne între coperte. Cândva.

La mulţi ani, Gaudemus la 20 de ani!

Şi acum câteva propuneri:

 

Cărţile care m-au făcut fericit la Gaudeamus.

(Ordinea lor nu este importantă, nu am un clasament, sunt foarte diferite ca formă şi conţinut; aşadar sper ca fiecare să descopere ceva ce l-ar atrage.)

Aşteptând în Ghermana / Dănuţ Ungureanu / Nemira

Am citit acum, cu alţi ochi, pentru a doua oară acest roman. L-am citit în cheie poliţistă. M-am bucurat de umor şi de acţiune. Şi mai ales de frazele frumoase, bogate, senzuale. M-am gândit la New-York-ul lui Lawrence Block. Aşa mi-a venit! Şi atenţie, nu o lăsaţi din mână!

*

Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor / Adrian Cioroianu / Curtea Veche.

O coadă uriaşă la autografe. Un Cioroianu amabil şi zâmbitor cu toată lumea. O aşteptare de două ore şi jumătate pentru propriul meu autograf. O carte sinceră şi simpatică. Poveştile noastre furate de pe micul ecran şi aşezate între coperte. Carte pentru noptieră, o doză înainte de culcare.

*

Iosif Berman. Maestrul fotoreportajului românesc interbelic / Editura Bibliotecii Naţionale a României (nu am găsit link pentru cumpărarea volumului, dar măcar vizitaţi expoziţia!).

Standul era undeva sus, pe un inel mai puţin vizitat. Noroc că un prieten bun mi-a arătat albumul şi am fugit să-l cumpăr. Preţ modest: 20 lei. Calitate super şi bogăţie de imagini. Pentru pasionaţi şi profesionişti. Pentru cei care vor să afle şi pentru cei care vor să înţeleagă…

*

Îmi amintesc de tine / Yrsa Sigurdardottir / Trei

Am aflat cu bucurie că Yrsa va veni la Gaudeamus, deşi la ea acasă tocmai se organiza primul festival Iceland Noir. Am reuşit să cer un autograf chiar în standul de la Trei şi, bineînţeles, să fac o fotografie cu ea. Ce să spun despre roman. Îmi place fraza, îmi place atmosfera, îmi plac poveştile. Brrr… cu multe fantomiţe!

*

Ar mai fi de vorbit despre cărţile de la Tritonic. Dar nu prea e etic. Le găsiţi pe cele mai noi pe site www.tritonic.ro şi dacă vreţi să vedeţi cum ne-am distrat la lansări, n-aveţi decât să intraţi pe facebook. Asta-i. Pa!

Bogdan-Hrib

Despre Bogdan HRIB

Bogdan HRIB a scris 17 articole în Revista de suspans.

Bogdan Hrib (1966) este jurnalist şi editor. A publicat fotoreportaje şi anchete la începutul anilor 90, apoi în 1993 a fondat Editura Tritonic. A ţinut prelegeri despre fotojurnalism şi despre editarea de carte. În prezent este consilier editorial la Revista Flacăra. Este autorul a patru romane avându-l ca protagonist pe Stelian Munteanu, un fost jurnalist forţat să se adapteze unor situaţii noi. Acestea sunt: "Filiera grecească", "Blestemul manuscrisului", scris în colaborare cu Răzvan Dolea, "Somalia, mon amour", scris în colaborare cu Sofia Matei şi "Ucideţi generalul". În 2012 publică un nou roman, "Ultima fotografie", independent de seria Stelian Munteanu, la Editura Cartea Românească.

Print Friendly

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *